Cum sa nu avem cea mai slaba purcea din Europa daca la noi
toate treburile se fac cu ……………..(fiecare pune ce vrea, dar doar in sens negativ)?
Dau comanda pe un site. Valoarea obiectului comandat, cam
2000 lei.
Luni - Fac comanda, trimit vreo cinci email-uri si stabilesc
datele problemei.
Platesc online si astept derularea evenimentelor.
Primesc raspuns final “Asteptam oferta curierului si va
anuntam imediat”.
Ma simt extraordinar, asa…. “ Si ………( fiecare pune ce vrea,
dar doar in sens negativ) si cu banii luati.”
Marti - Dau telefon si intreb daca au raspuns cei de la
curierat.
“Inca nu avem nimic, reveniti maine” .O fi curierat rapid
sau durere in ……… (fiecare pune ce vrea, dar doar in sens negativ)
Miercuri - Primesc un raspuns dezolant. Coletul are 260 kg
si transportul lui de la Piatra Neamt la aproximativ 400 Km costa 680 lei.
Raman mut si fac calcule, dar nu imi ies in nici un fel.
Joi - Parca se zareste luminita de la capatul tunelului. Primesc
un email in care aflu ca a fost o greseala regretabila si ca transportul costa
doar 380 lei. In alta ordine de idei, coletul este pregatit si o sa fie livrat
Sambata dimineata, in jur de ora 10 , 11 , 12 – “ O sa fiti contactat telefonic
de curierat”
Cred ca in unele zone geografice dimineata este mult, mult
prea lunga. Parerea mea!
Vineri- Ma pregatesc cu arme si bagaje si in jurul orei 18 plec
in provincie la locul faptei.
Cu mine mai sunt trei persoane care urmeaza sa ma ajute la
descarcarea coletului (cu toate ca in mod normal curieratul trebuie sa faca
livrarea, contra cost la adresa respectiva).
Mi-am luat toate masurile de precautie (cred eu). Ajuns la
destinatie “imi trece un glont prin cap” : azi nu mi-am verificat email-ul.
Il deschid temator si surpriza : “Ca urmare a unor probleme
intervenite intempestiv, va anuntam ca livrarea nu se poate face Sambata
17.05.2014, aceasta fiind reprogramata pt Luni 19………….”
De cand m…………( fiecare pune ce vrea, dar doar in sens negativ)
a devenit obligatorie verificarea casutei de email si cat bun simt sa ai sa nu
fii in stare sa ii dai un telefon clientului tau si sa ii spui:
- -Bai m………. (fiecare pune ce vrea, dar doar in
sens negativ), vezi ca mi-ai platit de Luni dar pe mine ma doare in fleasca de
tine si de cheltuielile tale, iar coletul ti-l trimit cand vrea p……….( fiecare
pune ce vrea, dar doar in sens negativ).
Sambata- Incerc un telefon la firma asta. Nu se lucreaza, E
WEEKEND!
Pai stau si cuget: “ Purceaua asta romaneasca, o sa se mai
ingrase doar daca vin peste noi extraterestrii, ca popoare ale lumii care sa ne
indrepte nu cred sa existe”.
Continuarea in postarea urmatoare, cand sper sa nu mai
intervina intempestiv alte probleme.
Sunt reale. Fotografia este facuta intr-un loc din partea sudica a tarii.
O gramada de nisip scoasa dintr-o fantana foarte veche. Sper sa poata fi folosita de acum inainte.
Scula cu care sper ca o sa readuc la viata aceasta fantana. Contrar asteptarilor, inventia asta chiar functioneaza!
Iata si personajul principal. Asa cum scrie, tubul a fost turnat in timpul ultimului razboi mondial!
Bacul isi continua nestingherit trecerile lenese de pe un mal pe altul.
Rar aparea cate o barca pescareasca, bazaind agale impotriva curentului.
De pe mal, puteai zari siguranta si linistea celor care in cateva minute urmau sa paseasca pe uscat.
Totul era plictisitor de obisnuit, insa cumva apa incerca sa ne anunte ca nu e decat linistea dinaintea furtunii.
Dunarea era crescuta destul de mult si nu lasa sa se vada prea repede schimbarea peisajului.
In locul unde stateam si priveam in tacere barjele care alunecau pe apa, a aparut un ponton, semn al dezvoltarii si probabil al privatizarii.
Nu stiu la ce foloseste constructia asta metalica, stiu insa ca in locul ei au fost salcii si un teren nisipos in care mereu imi facea placere sa-mi montez suportii de lansete.
Dar asta este ceea ce m-a dat cu totul peste cap. Peste ceva timp probabil se va darama de tot. Din poienita cu masa si bancute, a mai ramas o urma vaga a ceea ce a fost. Un semn de foc facut pe iarba mi-a aratat ca inca locul mai este vizitat.
Doar apa curge impasibila si duce cu ea tot ce ii iese in cale.
Asa arata zona in care stau barcile. Acum fiind destul de mare apa, nu mai exista plaja cu nisip fin de Dunare. In zilele calduroase de vara, este o adevarata aventura sa mergi pe acest nisip cu picioarele goale. Spre deosebire de malul marii aici nimic nu ii reduce temperatura, ajungand sa se incinga numai bine pentru o cafea la nisip.
Ca si noi si ele sunt in asteptare. Odata cu trecerea perioadei de prohibitie, rar mai raman asa frumos asezate in mijlocul zilei.
Apa si mal si cer si copaci. Imagini pe care merita sa le tii minte pentru totdeauna. Sunt bucuros ca am putut fura timpului acest tablou.
Astept verdele asta de cateva luni. E verdele neatins de canicula, neinfestat de tantari, e verdele care miroase a viata, a mici pe gratar si a bere rece. Sunt aproape zilele de iesit pe apa, atunci cand mintea rataceste libera iar linistea te imbie sa atipesti in asteptarea marii capturi.
Copaci nu mai sunt. Blocurile sunt in curs de reabilitare. Hai sa gaurim si soseaua si cred ca suntem BINE!
Si cand muncim, muncim, nu ne mai pasa de trafic, oameni, masini parcate etc.
Acum, sa fie asfalt din ala care tine 6 luni sau din ala bun de 8 luni? Cred ca si muncitorii se intreaba.
Cu siguranta e de 8 luni, prea merg lucrurile ca unse. Eu cel putin asta inteleg din cate vad!