Vad si ma intreb!

Vad si ma intreb:
 -Pot face ceva?
Acum ceva timp, cand s-au apucat de refacerea intregului bulevard, sincer, m-am bucurat.
Cand stau acum si ma uit, simt un gol in stomac si vederea mi-e pustiita.
Imaginile astea nu vreau sa le uit si tare as vrea sa le pot da si altora. Poate ei vor face ceva, ceva care sa insemne atat de mult incat cei ce stau in birouri, inainte sa taie ceva, or sa ii intrebe.

 Asa aratau inainte si copacii astia aveau vreo treizeci de ani.

 Asa arata acum si zau ca nu stiu cat de cald o sa fie la vara. Poate o fi una mai racoroasa.

 Dadea bine, chiar daca in planul doi erau schelele de la reabilitarea termica!

 Acum au ramas doar schelele si sincer sper sa nu stea asa vreo treizeci de ani. Doi ani au trecut. Mai au 28?

Dovezi pentru posteritate

Daca tot am citit de concesionari de parcuri(pe 2 lei), sa expunem cateva imagini:

 Imi pare rau ca nu le-am filmat, erau vii si chiar se deplasau pe apa.

 Daca sunt mai atent, vad ca si incercau sa se hraneasca!

 Erau si pasari care zburau! Asa cum am scris, cred ca se hraneau. Sa vedem cu ce?

 Nu e cea mai reusita fotografie dar vag se zarea un peste. Nici apa nu era de o calitate extra, dar asa cum am invatat pe plaiuri mioritice "se poate si mai rau"

Sa ne auzim cu bine!

N-am nimic de comentat

De ce trebuie sa comentam? Pentru ce altii au facut sacrificiul suprem? Uneori parca totul este cu susul in jos. Nu. De cele mai multe ori totul este cu susul in jos.
Unii ies pe tv si imi spun sa nu ma mai plang, sa muncesc, sa fiu cuminte, sa respect legile statului, ca totul o sa fie bine.
Am o singura intrebare; CAND?
De 25 ani se scurge totul: oameni, cultura, stiinta, agricultura, industrie si Dumnezeu mai stie ce.
De 25 ani se pune pret pe: incultura, proasta crestere, avaritie, marlanie si cred ca e mai bine sa ma opresc.
Spuneti-mi la ce va ganditi cand va uitati la fotografiile astea si am sa va raspund.

 Uitati-va bine la imaginea asta. Voi face o alta fotografie cu noul look. Incepe sa imi fie frica. Pentru prima data in viata mea, ma rog cu disperare sa nu am dreptate.

Parca e primavara ?

A plouat destul. A fost destul frig si cenusiu. Acum e momentul sa schimbam culorile? Doar intreb, pentru ca am inceput sa fiu avid de rosu si de galben si parca n-ar fi rau si un pic de albastru.

 E doar realitatea. Un gard vechi de peste 50 de ani.

 Cateva lalele din sezonul asta, care sunt asezate doar cu grija.

 Si in toata maretia lor, pe drumul spre pieire, asteapta timpul sa se scurga.

Despre viata 2

As scrie despre oameni, dar nu ma prea atrage subiectul. Am sa incerc sa scriu despre .............

 Corect, despre iepuri. Sunt mai tacuti, mai cu bun simt.

 Din cate vad, mai familisti si mai atenti decat semenii nostrii.

 Chiar daca unul o ia razna, nimeni nu cauta sa il indrepte sau sa ii tina o prelegere.

 Intr-un final toata lumea e fericita, lucrurile se intorc la normal, viata respecta si este respectata. Sa avem ceva de invatat? M-as mira!

Despre viata.

Doar pot sa va expun ceea ce am vazut si eu. Dintr-o greseala, atunci la inceput de primavara am scos din apa o crenguta. Ce am vazut, m-a uimit!

 Va vine sa credeti! Natura e peste tot si face orice vrea.

 Poate ca nu sunt de morun dar sunt cu adevarat icre.

 Imaginati-va cum am putut sa stau in barca uitandu-ma vrajit la un bat pe care l-am agatat in undita!

Azi 1 Mai doar am reusit sa arunc o privire la Borcea. Uitati-va cu mine!

 Borcea cea frumos curgatoare in zi de sarbatoare!

 Ceata care se vede deasupra oglinzii apei  este cu adevarat fumul de la gratarele romanilor.

 Petele albe sunt bucati de puf de plop. Cordiale salutari alergicilor! Salut, si eu sunt printre voi!

 Apa deja e in padure. Sa speram ca e de bun augur. Pescarii stiu de ce!

 Cam urata la culoare, totusi are frumusetea ei si atunci cand e involburata.

 Si cerul e un pic suparat. Oare va ploua sau doar face spectacol?

 Pana la urma s-a razgandit si a lasat gratarele sa sfaraie si berile sa curga.

Alegeri de 1 Mai

Maine e 1 Mai. In timpuri relativ vechi, zi considerata a oamenilor muncii. Acum daca oamenii muncii sunt pe cale de disparitie eu as boteza ziua asta "a micilor de pe gratare si a nervilor in drum spre mare". Sincer am ceva timp de cand nu am mai respirat briza marii Ro intr-o astfel de zi. Prefer Dunarea chiar daca apa ei e mai urata. Daca reusesti sa te departezi de punctele grataro-manelistice, poti descoperi linistea, natura, vremea si probabil multe altele. Priviti imaginile urmatoare si imaginati-va!

Dunarea calmeaza

Intr-adevar pentru mine e valabila afirmatia asta. Mi-am amintit de prima iesire pe Dunare anul asta.  O zi superba de inceput de primavara! 

Toata natura incepea sa se trezeasca la viata. 

Un vant ce adia in amintirea zilelor de iarna. 

Un soare ce incerca sa ne arate ce o sa vina. 

Un verde care rasarea in varful ramurilor.